nu țin minte anotimpuri nici ore
nu cunosc latitudini sau lungimi
cu o viață dăm cu toți o vorbă
cu un surâs deveneai o amintire
când îți întindeai aripile pe chip
și îți lăsai ochii la spate clipind
bucuria de a te îmbăia în lumină
de a gusta zarea prăvălindu-se
ba o înghețată ori cocktail
o masă unde te îmbrăcai în liniște
îți manifestai talentele tihnei
din cărți primite sau scrise
unele ții minte că de tine spre tine
până te-ai umplut de piatră
și zâmbetul tău a născut o sculptură
lângă care trecătorii caută liniștea
amiază de amiază și anotimp de anotimp
despre tine se știe că locuiești
undeva departe de linia orizontului