ÃŽn zilele cu toamna sub cap
fructul sânilor ei cum pepenele galben
împarte arome coapte de singurătate,
Pune candoarea-n lumina gândului
și muscă cu dinții din carnea mea absentă,
topește cerul pe arcul orizontului mirat
într-un imperiu de nuanțe și fluturi.

Deschide fereastra cuvintelor,
să intre steaua ielelor dansatoare
cu colțurile înfipte-n apa râului
spre care, ierburi cu degetele pe clape
dirijează greierii pe potecile lunii.

Gleznele tale subțiri cu miros de flori de câmp
îmi lasă dorința s-alerge spre diminețile libertății
unde păsările se-ntrec în cântec
și soarele apare de după păduri galben și înfumurat.

Nici nu mă mir cum clipele se sparg în aburi de rouă
iar izvoarele șipotind îmi fac cu mâna.
dintr-o copilărie verde și ireală.