nu plânge, iubite, că tot voi ajunge la buzele tale,
voi prelungi cuvintele, vocalele, consoanele
și voi face un pod plutitor, prin aer,
ca o pasăre, voi zbura, chiar fără aripi,
lipindu-mă de cerul inimii tale.

dacă mă vei uita
mă voi preface în vânt negru,
seceta lui
să te facă să-ți fie sete de mine
amintindu-ți chemarea.


și dacă pământul
îmi va cere înapoi împrumutul
voi lăsa
umbra numelui meu
să-ți călăuzească lacrima efervescentă
printre firele ierbii până la mine.