dărâm ce-i necioplit în piatră seacă,
tumultul zilei să dezgroape morții
în maluri încă nesecate-a sorții
când săbii de destin mai scoți din teacă.
și vremea ți se tot servește-n porții
ci cu secunda-ți stă să se întreacă
un pic de vin, un sânge crist oleacă
păstrând în noi umanele proporții

gătim verdețuri din cuvânt ce-i mare;
din cărnurile de pisici nocturne
clădim fripturi, în sine cam amare.
ci nimeni nu-i un Ou să ne ilurne
când înger plouă ruga-n lumânare
și pieptul tău a ars, dosit în urne