astăzi vântul își face de lucru printre noi
nisipul își urmează chemarea biciuindu-mă
ziua pândește miezul veri dezmorțindu-se
și se adună în oglinda cerului
mâncându-și coada

soarele a uitat unde trebuia să ajungă,
s-a ciucit lângă noi și ascultă povestea unei nopți de vară
iar eu, obosit și cu gâtul uscat
n-am vrut să mă opresc
și am lăsat povestea să-și depene amintirile

în căușul palmei stângi am găsit umbra unui greier
murise încercând să urnească tăcerea
din visul amețitoarei ape
ce a uitat că până și umbrele
îmbracă dantelă de rouă când își iau zborul

nisipul deslușește tivgi uitate
șopârle năpârlesc cerul golit
un greier decupează cercul morții
pământul în uitare s-a-nvelit