Nu-mi spune adio iubite,
nu-mi spune...
sufletul meu ți-a scris
cea mai frumoasă poezie,
privește în jur
întreaga-i galaxie
pe linia palmei tale
prinde contur.

nu-mi spune adio iubite,
nu-mi spune...
fotoliul odăii
odihna-ți va plânge,
pereții vor prinde miros de aer rânced,
iar ochii-mi respiră
lacrimi de sânge
tapet empatic
numai de mine știut.


nu-mi spune adio iubite,
nu-mi spune...
din cer toți norii
n-o să ne spele căința,
va ninge cu flori de salcâm
și cald ne va fi așternutul
sub ele iubite,
sub ele
trupurile noastre
vor ascunde dorința.


Nu-mi spune adio iubite,
nu-mi spune...
poemul tău este un vis de serafim,
nu îi trezi sărutul porții
mai lasă-l să mocnească
puțin câte puțin,
ca într-un vals
dansat sub ochii noștri.