Þapul și capra

Un țap frumos cum altul nu-i
În toată lumea animală,
Cu coarne lungi și coama-n vânt,
Se preumbla așa, hai-hui,
Fălos și fără de sfială
Ca cel mai dur de pe pământ.


Pe lunca plină de căprițe,
Cu ugerele ca la carte,
Faimosul țap cu barba mare,
Năbădăios și plin de fițe,
Sărea pe fiecare-n parte
Fiind în turmă cel mai tare.


Iar vestea-n lume i se duse
În mai puțin de două ore
Și c-o plăcere delirantă
Cam cinci căprițe el seduse
Din care trei erau minore
Ba una este chiar gestantă.


Văzând o capră mai nurlie,
Cu ochii-nchiși (plăceri trupești)
El a cerut-o de nevastă
Și-a dat chiar zvonuri pe câmpie
Că face-o nuntă ca-n povești
Și că „mireasa” este...castă.


Dar după nuntă și surprize;
Căprița parcă n-avea stare,
Iar țapul nostru, om de casă,
S-a dus cu ea la analize
Și-un doctor fără de eroare
A constatat că e ... râioasă


MORALA mi-a venit în cap
Și pilda-i bună uneori:
Chiar dacă ești un mare țap,
Deschide ochii când te-nsori!