pe chipul tău zăpada albu-și toarce
în pielea ta duci urmele iernării
în șoapte-s pletele de gând a mării
plutind pe ea a minții tale arce.

prin noapte mie mi te dai vânzării
apoi sunt depărtări să te remarce
sub gălăgii de geruri te întoarce
să bei un aer dulce-n miezul nării.

te voi păzi de timpuri și de clipă
vărsându-mi ochii des în zări de patru
când dimineața-n văzul nostru țipă.

vor fi micimi în vieții noastre teatru;
ci îmi aprind un jar de stele-n pipă
și-nfumurat, spre tine-s idolatru...