prea mulți plasturi,
retine fluide într-o dimineață
din care nu mai poți coborî

peste sânge,
peste suflet,
peste gură
și ochi

peste nervi

nu e nimic electric,
între celule are loc un schimb echitabil:
fiecare primește
o mutație, un adevărat chilipir pentru moartea care
stă la pândă

aici vom decupa o fereastră,
în spatele ei ne vom imagina o lume totdeauna mecanică,
s-au inventat, în sfârșit, dispozitive
care nu mai identifică teama

vom decupa și acest aer
care ne corodează pe interior

fără durere, îți spui, fără durere,
nimic nu apasă mai tare decât plasturii puși
peste sânge,
peste suflet,
peste gură
și ochi

și această lumină
pe care nu o poți traversa
de unul singur,
un fel de întuneric care necrozează
tot ce e viu,
tot ce ispitește,
tot ce atât de mult
te-a uimit

o conexiune care nu poate fi întreruptă,
atașamentul funiei de gâtul sinucigașului