De aș avea putere-n mâna dreaptă
Să-i țin de ceafă, ți i-aș altoi
Cu stânga până ce m-aș răcori
Fără regret, pentru această faptă;

Le-aÈ™ da la ochi pân’ dudele s-or coace,
Și dinții le-aș zbura, și trei măsele,
Ca sâmburii pe-asfalt, de corcodele,
Iar nasul, zărzărea din pumni le-aș face;

Și-n timp ce le-aș servi, cu mult nesaț,
Castane repetate-n scăfârlie,
I-aș îndopa cu Dero, sau leșie,
Să n-aibe grețuri de la găinaț,

I-aș pune-apoi, pe rând, cu-n polonic,
Să-nghită numai pere mălăiețe
Și piersici scofâlcite de prin piețe,
Dând foc ușor de tot la alambic,

Ca-n miez de noapte, fără stele, Lună,
Să-i fierb natur, la piele, în chiloți,
Să înțeleagă,-ai dracului de hoți,
Că țuica se mai face și din prună!

Valeriu Cercel