Nu există întrebări, există numai răspunsuri.
A plouat din cer și grădinarul a aruncat aceleași semințe
iar la anul le va arunca din nou
să răscolească lumea din adîncuri.
Cerul nu mai are porți, cerul a coborît pe pămînt.
Toate amintirile oamenilor au prins viață,
sămînță din sămînță, verde adevărat din verde adevărat.
Ochii tinerilor sînt obosiți, prin ei au trecut milenii de războaie
și mii de răstigniri de cînd și-au trăit prima moarte
prin propria lor naștere,
iar eu zburasem prea demult ca ei să mă înțeleagă.

Iau aparatul foto oriunde merg, ca să țin minte răsăritul și apusul.
Sînt un om trist care ține în mîini ochii altora
și chiar și pe ai mei cîteodată.
Visez la vremea cînd vor fi înregistrate pe suport biomagnetic
mirosurile ierburilor și senzația de mătase a frunzelor fragede,
gustul strugurilor și căldura pîinii coapte.
Cît de păgubită și seacă va fi lumea, mă gîndesc eu,
și cît de frumoasă e viața așa cum o știm,
cînd încă e loc pentru ceea ce nu știm.
Nu există întrebări, există numai răspunsuri,
din nou și din nou,
acolo jos, în inima mea și a voastră,
crește o lumină.
Tăcere: crește un copil.