ca apă bei tot jarul de cuvinte
și parcă tot vecia nu-i destulă
având de rugă răni pe-a ta rotulă
tot așteptând ca lacrimi să se zvinte.

cu literele-n mers de tarantulă
de căutări e slova-n foi fierbinte
pe căi ce-au fost și zac în oseminte.

în clipe de lumină rezemate
de merele infernului te iert
că-n tine-s poezii sub steag chemate.

iar șoapta ta e-un colosal concert
pe sub cerneală-n leneșe stigmate,
în veșnicie e un sunet fiert.