Într-un harem de păunițe,
Păunul-alfa patrula
Și etala talente, fițe
Spre a le impresiona.

Șuvoi de pene țipătoare
Desfășura în evantai;
Era o pată de culoare
Pe-acel frumos picior de plai.

Câtă mândrie, câtă fală,
Ce piept bombat și sfidător
Arată-n hainele de gală,
Aici, în fața tuturor!

Dar, vai, o vulpe, cam vicleană
Văzându-i dansul, l-a-nhățat
Și, pân‘ la cea din urmă pană,
Cu fulgi cu tot, l-a devorat.

Normal, eu vin cu nota bene:
Probabil că ar fi scăpat,
De nu s-ar fi umflat în pene
Atâta de necugetat.

Iar la final de poezie,
Eu vă expun MORALA mea:
Mândria nu-i decât prostie
Cînd prea te-mpăunezi cu ea!