mai bine-ar fi să nu știu cum gândul și visarea
în răscolirea miezului ar putea stârni ridicări din tenebre
de sub munți de furie
mai bine-ar fi să nu știu cum din învolburări de patimi
se încheagă-n geamăt scurt trecutul
înăbușit în ofuri răbufnite și-n negrăitele suspine
mai bine-ar fi să nu știu
că durerea nu se regăsește-n frumusețea cuvintelor
ea curge monoton în pierderi de sine împrejurul întregului