în pat de lacrimi văzul tău adoarme
veghez, de el umplându-mi trist privirea
de soartă stele două-și fac ivirea
și cheamă visele în duh sub arme.

destinele nu poartă-mpotrivirea
și sub parfum de încetate larme
iubim tăcerea-n căi de-a nopții karme
pășind pe al ei drum cât ni-i fiirea.

în ochii tăi lumină-i iară; strașnic
primești de clipe-n ei fotografii
și mă tot mir cum oare poți să-mi fii
de sub peniță verbul cel mai pașnic.

dar în zadar tot mâzgălesc sonete
de tine flămânzind și plin de sete...