i se șerpuiește sângele între paginile prafului
roșul i se scurge-n vișiniu
rănile nu i se mai cojbesc
de vinul strâns din vise
se ridică titanii din cadavrul lui
alcoolici anonimi
ridicând ploaia din pământ cu incantații
voodoo voodoo
Eros e mort
nu-i mai tălmăci țigările
e stins în scrumiere de vântul schimbării
cimitirul e plin de gol
în fața oglinzii din ochii tăi
sânii se lasă pradă gravitației
pielea se face scoarță de stejar
bătrânețea se gravează de lobul urechii mușcate de cercel
în frumusețea clipei
Eros e mort de reproșul dintre noi
cimitirul e plin de viață
când privești
semințele de cuvânt
voodoo voodoo