S-au pavat toate străzile cu miros de toamnă
și brusc a început să plouă
în toate cutiile poștale din oraș

la înălțimea privirii zăresc o sârmă întinsă
și artiști îngrijorați
cum învață frunzele să-și lipească nervurile de sârmă
într-un mers cât mai grațios

dar țin la tine cu un întreg mine
și aș putea rosti albastru
știind cu siguranță că spun „eu”
și că, fiind toamnă,
trebuie să cânt frunzei iubite serenada însetării