- Mi s-au stricat clepsidrele din fașă
Și trec anarhic fără vreun reper
Pe plaja goală, numai în cămașă,
Caut căluți de mare în eter,

Pe frâie să le coasem diamante,
Cu jar din palmă să-i hrănim, absint
Să le turnăm în sânge, merg andante
Și parcă nu mai ies din labirint,

C-aș vrea să zboare timpul dintr-o dată
Să numai fie ieri, nici azi, doar noi
Și dragostea un vis ce se dilată
Că tot n-ajunge pentru amândoi.

- Am rătăcit potecile pe care
Mergeam cândva spre plaje sidefii,
Ne-om fi pierdut din pură întâmplare
Să ne-ntâlnim, la fel, în poezii.

Ne-au separat furtuni È™i valuri ‘nalte
Ne-au dus pe alte țărmuri, dar destul
E timpul când prin toate celelalte
M-am risipit... Al stelelor recul

Ne-a aruncat la antipozii lumii,
Tu Alfa, eu Omega și de-atunci
Scriem povești pe trupul nud al lumii
Ca Moise pe o tablă cu porunci.

Ioan GrigoraÈ™ & Liliana Trif