și fost-a noapte, dezvelind visare
ce moarte-n zori găsește, cumpănită
căci viața-n ale sale e venită
și-n om se naște iarăși pruncul soare.

de trai gândirea iarăși e hrănită
în mine timp un dor să îmi măsoare
în dimineață îți trimit scrisoare
cu amintirea de sărut rănită.

și jalea-mi umple lesne tot răvașul
în stingerea tenebrei aducând
cuvântul tău de-adio, nărăvașul.

în lut fiire-n minți în zi urcând
un zeu de zumzete e uriașul
în lume neputințele-și zicând.