Atât mi-e ciudă pe astă lume,
Cum în întreaga viață aleargă,
Comori, și mici și mari, să adune,
Ofilindu-și anii toți în grabă.

Amestecăm ziua cu noaptea,
Uităm că viața-i trecătoare
Și îmbrăcăm singurătatea
Cu haine alese la întâmplare.

Ne mai oprim din când în când,
Să contemplăm la ce-am greșit,
Dar greu găsim acel cuvânt,
Să spună tot ce am trăit.

Iar viața pare că se îndreaptă,
Cerșind clipe din anii repeziți,
Spre un sfârșit ce ne așteaptă,
Pe toți, mereu nepregătiți.