3. Fascinaţia iubirii...


îndreptăţit
ca un turn înclinat
la sfidare
urlu ca un val ce mătură puntea unui transatlantic
dar când îngenunchi
ca un armăsar îndrăgostit de o frunză
la picioarele iubitei mele
şoaptele mele de dor împletesc viperele
în jurul degetului mic
al iubitei cu lumânarea-n fereastră
şi fac libelulele să zboare cu burta spre soare
întâlnirea noastră a fost programată
să se întâmple
pe marginea lacului care-a-nghiţit satul
într-o noapte când dictatorul suferea de insomnie
noi doi vom scrie elegia
împerecherii şerpilor albaştri din ochii mei
noaptea va dăinui cât timp ne vom iubi
şi va trăi alături de noi
fascinaţia împerecherii
dintre libertate şi dăinuire
pe marginea lacului care ne va-nghiţi pe-amândoi
aşa am fost sortiţi să tragem clopotul de sub apă şi să batem toaca iubirii de neam
aÅŸa se scrie un poem singular ca ÅŸi moartea
visând despre libertate în re minor
nu fi tristă iubire vom trage clopotul
în fiecare zi şi va fi mereu duminică
iar fotosinteza veselă a crucii
care iese din apă
sfidează partidul
şi înverzeşte
treptele de marmură
care duc spre altar
pentru noi doi
paznici ai credinţei eterne...