Vântul ce vârfuri de purpură mișcă ușor
E-al Domnului suflu venind și plecând ne-ncetat.
În fața pădurii stă, negru, un sat;
Trei umbre-s întinse pe-ogor.

Pentru sărmani amurgește tăcut
Și cu zgârcenie valea, mai jos
Vrând ziua s-o-ncheie, ceva serios
Trimite-n grădină și-n sală-un salut,

Un sunet de orgă obscur și molcom,
Maria tronează-n albastru veșmânt
Și-n brațe își leagănă Pruncul cel sfânt,
Senină și lungă e noaptea acum.




Traducere Mihail NemeÈ™