În goale odăi stă un destin sihastru
Tapete-atinge-o blândă nebunie.
Mușcate-n straturi la ferestre-adie,
La fel narcise-n propriul lor dezastru
Mai caste ca-n grădină, alabastrul.

În văl albastru dimineți hinduse.

Tămâia-Angelei pe străin l-ajunse:
Nesomnu-i pentru ea, la iaz, îi zboară.
În mască goală chinul lui ascuns e,
Gânduri ce negre-n beznă se strecoară.

Râd sturzii din gâtlejuri blânde iară.

2

Fructe ce roșii-n crengi se-ngreunează –
Buzele-Angelei pline de dulceață,
Ca nimfe ce pe ape se răsfăță
În calmă contemplare, după-amiază.
verzi-aurii, lungi ore după-amiază.

Dar duhu-n joc și luptă uneori apare.

E-n nori de aur bătălie mare
Și din creson ceva a iasomie mâna.
Urzește-un demon de zăduf furtună,
Sub chipreși triști cu umbră-a-nmormântare.

Din hornuri vechi negre primul trăsnet tună.

3

Sălcii de iunie șoptind în seară;
O ploaie lungă-n zvon de flaut cade.
Păsări atârnă-n sur, ce nemișcate!
În somnu-Angelei sumbre crengi coboară –
Poetu-oficiază-o frumusețe rară.

Răcoare sumbră-i scăldă gura dulce.

Vin cețuri moi în vale să se culce.
La marginea pădurii și-a tristeții umbră
Ceva de aur de pe gură-i curge
La marginea pădurii și-a tristeții umbră.

Beat de-osteneală-l prinde noaptea sumbră.


Traducere Mihail NemeÈ™