sub tălpi venal ni-i tremurând asfaltul,
e existența viciu, umbre-ntoarne...

e gândul nostru înhămat la carne
și-n vis nu suie, cugetând cu altul.

pe clipă veșnicia să răstoarne
de oameni stih căzând în tot înaltul
în mănăstiri de sânge cântă psaltul
mirării din amor și-n cer lucarne.

îți beau seninul, limpede femeie...

a fi, nu ești, totuna te exult
mormântului lăuntric, plumb ce-ncleie.
o poftă țin sub frunză și ascult
la noaptea care-albită-i sub idee...

e încă-n neființă drumul mult