Am dus o luptă nevăzută cu trupul meu văzut,
mi-am zis, trăgând ușor de volan,
pe o planetă micuță, pierdută în spațiu.

De sus, șiroind, drumul meu ar putea fi un vârf de ac
cu care ea și-a înțepat degetul.
Acum își suge sângele ca un miel în brațele lui Petru
și vorbește de mine cu bucătarii de nuntă.

Într-o curbă, o frunză m-a depășit
și eu, ascuns în lumină,
am ridicat ochii și am văzut-o printre vârfurile brazilor.

Și apoi, cititorule, ce s-a mai petrecut?