Ploaia

Plouă etern, plouă vertical
Åži norii ascund idealul
Sunt păsări ce zboară lin spre apus
Şi mări ce îşi deapană valul

Sunt păsări uitate ce se întorc
Cu ploaia să-şi depene cântul
Sunt valuri trecute din hău revenind
Să le răsfeţe incă odat' vântul

Åži ploaia iÅŸi toarce firul de ape
Din norii pufoşi ce adastă
Şi marea şi păsările par să repete
Povestea asta veche a noastră

Sunt roiuri de fluturi meniţi ca să zboare
Plutind peste ape ca frunze uscate
Cuvinte nespuse rămase în suflet
Şi albii deşerte de râuri secate

Avânturi de doruri prea'n pripă curmate
Îmbrăţişări şi atingeri menite a fi
Visări adormite în rece-amorţire
Şi tandrele versuri rămase-n hârtii

Iar ploaia eternă pe toate le atinge
Cu mărgărite prelinse din nori
În suflet răsar de apă cuprinse
Lumini neÅŸtiute ÅŸi fluturi ÅŸi flori.

Lumina e grea şi tăcută
Şi stele se scurg pe pământ
Sunt voci mute care mă cheamă
E cineva la mine în gând

Sunt paÅŸi familiari pe lungi coridoare
Ce se întind însetate spre nori
E o prezenţă ce-şi caută geneza
Prin valuri ÅŸi fluturi ÅŸi flori

Sunt şoapte rostite în taină
Din neguri de vise urcând
Iar ploaia eternă le ţine isonul
Pe caldarâmul lucios murmurând

Şi-atâtea parfumuri în aer
Să-l sorbi în rărunchi parca-i vrea
Un zbor te tentează cu aripi trecute
Un zbor prin eter către Ea

Iar ploaia iţi pică pe frunte
Din cer perle reci culegâd
Dansezi cu umbrela sărind oceane
Dansează şi fata din gând

În negura udă îmbrăţişate
Sunt umbre de prinţese şi prinţi
ÃŽn kinoscopul din suflet
Stau răstignite-a tale dorinţi

Şi luna de pe caldarâm
Stafia-unui bec de pe stradă
Lunatece vise trezeşte in gând
Năluci care vor sa te vadă

Copaci uzi de ploaie descriu
Sori largi cercănaţi pe fundal
În norii cei grei de apă sătui
Se-ascunde un sfânt ideal

Şi valuri din mări cu nume ciudate
Se-mprăştie darnic pe maluri
Şi păsări ţipând dialecte uitate
Işi lunecă umbra pe valuri

Iar umbra ta joacă răzleaţă pe case
Din urmă paşi repezi spre tine grăbind
O clipă, atâta, din nou împreună
Şi iar două umbre prin nopţi rătăcind

Din marea cu inele de ploaie
Te cheamă sirene cu glasuri uitate
Sunt dragoste stângaci sugrumate
Sub Lună în mare-aruncate

Se vaietă ploaia curgând de pe scocuri
Şi apa se-afirmă ca un prim element
Se pare ca stânca pornita a curge
Åži curg zodiile de pe firmament

Sunt jurăminte prea-n grabă rostite
ÃŽntoarse-obsesiv de prin ceruri
Sunt daruri din inimi în colţuri uitate
Åži iubiri de prea multe feluri

Şi plouă etern, plouă vertical
Ca-n ziua dintâi a planetei
Şi dragostea noastră se-nvârte în spaţ
Aşteptând noaptea vrăjit-a cometei

Iar marea lasă pe mal hieroglife
De alge profetice cânturi
Le poartă în înaltele ceruri
Risipite nesupusele vânturi