iubirea ta

mare uriașă dumnezee

pe care eu

o iau o privesc suspect
o strivesc un pic între gene
fac negru-cu-alb alb-cu-roșu
o întorc pe toate fețele
o degust
o vârstă ancestrală își strigă
perindările de-a lungul eternității
să mă descopere – chipurile – pe mine!

o iau o privesc suspect
dau să-mi fie milă
dar în iubire ca și în război...!
neatentă îmi scapă printre degete
fac roșu-cu-alb alb-cu-negru
îi caut dedesubturile
găsesc
pelerină amplă
balon cu heliu
cutie cu chibrituri

o iau o privesc suspect
o încui într-un loc fără nume
cum ar fi de pildă
spațiul aparent viran de la intersecția narciselor cu acele câteva
scuturi intempestiv intrate în coliziune cu un destin

ași!
prea complex ca să răspundă la un nume!

pun afiș: „în reconstrucție”

și ea
se zbate urlă țipă cade într-o stare

mă ocup de câteva zarzavaturi
urmăresc cum îmi intră în sânge
țipătul acela al timpului
petrecut cândva
în deplină siguranță

mestec 2 rondele de morcovi
fac o barcă dintr-o felie de roșii
îmi plimb leuștean pătrunjel mărar
pătrunjel mărar leuștean
mărar pătrunjel leuștean
pe porțiunea uscată de viață
până când musai trebuie
să mă dau la o parte
să fac loc
ALTCEVA-ului

între timp tu

te zbați urli țipi cazi într-o stare

descui pe furiș porțiunea fără nume
ca și cum mi-aș face operație pe cord deschis
exact în momentul acela în care suferința
decide să tacă aristocrat

ca pe nou-născut
te iau nu te privesc te așez
pe o foaie de aluat

fac o plăcintă pe cinste din tine!