Și arzi și te-ndoiești și crezi,
te frângi și iarăși dai semințe,
între miresme și căințe,
între ispite și zăpezi.

Și urci din bezne în credințe
și cazi în noapte din amiezi.
Și arzi și te-ndoiești și crezi,
te frângi și iarăși dai semințe,

Și-ți faci din patimă velințe,
te surpi, te-ntuneci, sângerezi,
și fulgeri iar de năzuințe...
Te frângi și iarăși dai semințe,
și arzi și te-ndoiești și crezi.