Aceste mări și fluvii și oceane,
zbătute-n văgăunile amare,
sunt lacrimile lumii seculare,
pe hărțile durerilor umane.

Și acești munți în aspră încleștare
sunt ne-mpliniri stratificate-n stane,
grozavele granitului mormane
pe inimi împietrite-n resemnare.

Iar codrii-aceștia, în eternă trântă
cu trăsnete și grindină și ploaie,
sunt brațele-omenirii ce se-avântă,

se zbuciumă și-o vreme se-ncovoaie,
ca să-și ridice iar din lupta sfântă
împărăția crengile vâlvoaie.