în zi de nisan luminoasă
coborând în tăcere
din munții verzi
ca privirea de malahit
pe spinarea calului pag
ai ajuns aici sub ninsoare
s-a înfiorat uluită
pielea arsă de soarele konyei
unde e primăvara
cea plină de bujori și lalele
minunate precum veșmântul
prea înțeleptului
slăvit în veci fie-i numele
unde canarii voioși
gâdilând cu glas fermecat
urechile credincioșilor
unde blândele capre
cu ochi nevinovați
și unde pisicile van
mătăsoase
văd întinderi reci
nori cenușii
zăpezi nemiloase
și liniște
mai înspăimântătoare
decât pumnalul iutac
dar fața ta e albă ca luna
părul de aur
luminează noaptea de gheață
vorba ți-e miere și inima bună
aici voi rămâne de-a pururi
căci un suflet pereche
este comoara cea mai de preÈ›
pe care omul o poate găsi
pe pământ
așkim