dar dacă semințele macului alb
vor fi căzut pe un gând cu o brazdă mai moale
și încolțeau acolo răbdătoare
în eterna lor rugă către albină
poate acum
nu ar fi ieșit prin asfalt osemintele viselor lor
ci o câmpie în floare!

dar dacă firul acesta de apă
vor fi găsit în adâncuri mai multă zvâcnire
un braÈ› mai puternic al altor izvoare
în neostenita căutare a văii
poate acum
nisipul nu ar fi urcat în cărămizi spre pereți
ci în valuri spre mare

dar dacă această pasăre
va fi avut pene și aripi
și o altă briză pentru zbor
poate nu ar fi fost aici
acest orologiu care măsoară pașii altui acum
ci ar fi fost înălțare

și daca eu tu sau el
vom fi avut
o secundă mai mult sau una mai puțin
din zborul cel de Icar
nu e așa că vom fi trecut
indiferenți pe lângă
câmpia macilor albi
râul cu apa spre mare
lăsând zborul singur
ca niște nemuritori oarecare