Orizontul se sfârși și drumul
mi-apăru șerpuind după ziduri,
prin oraș doar câinii sub case
săpau după oamenii singuri

Doar eu mai auzeam cum zvâcnește
un înger pe bolta de sânge
și sufletul mamei șoptește,
- Cad stele copile, nu plânge!

Mi-aș fi dorit să fi fost doar un vis
sau glonțul să treacă prin mine,
dintr-un cer înclinat spre abis,
nici tata nu pleacă, nu vine,

Depărtarea s-a sfârșit și-n șoaptă,
oamenii se-ascund după riduri
duhurile lor stau și așteaptă
să își sape gropile singuri