e ca atunci când înainte să mori
în fața unui drapel
nu mai simți oboseala
convins că o conductă de petrol
nu poate fi motivul pentru care să te muți
dintr-un loc unde nu există
dumnezeu
așa cum am spus
își încărca automatul
cu muniție artizanală
coeficient balistic mai mic
autonomie perfectă în aer
unul câte unul am început să facem
la fel
gloanțele intrau în locul rezervat prădătorilor
din alt univers fără sânge
cald
încercam o stare de inconștiență greu de suportat
mă simțeam singur pentru că doar eu știam încotro să privesc
fericirea sau eliberarea de teama de a nu mai exista
ca
ființe umane
m-au făcut neînduplecat
știam că istoria ține minte
prea multă liniște nu înseamnă pace
am continuat să ne gândim la cei de acasă
în timp ce luna arunca o haină de frig pe deasupra
vara trecuse
de sete
împărțeam arme ca lumânări pentru morți
după grenada cu fragmentare
mi-ai zâmbit
uite
să mai rămână ceva după ziua asta
mi-ar plăcea ca lumea să ne poată vedea și aplauda
de foarte departe