Ploua peste orașul trist,
Ploua-n băltoacele obeze,
Părea să nu mai înceteze
Acest decor monotonist.

Și printre nori, să deruteze,
De multă vreme-absenteist,
Un soare șters și egoist,
Tot încerca să lumineze
Aceste veștede amieze.

Pe-o bancă-n parc fără speteze,
Un anonim recidivist
Cu poezia, rondelist,
Visa corăbii să-acosteze,
Venind din bălțile obeze,
În portul cu orașul trist.

Într-un târziu,pompierist,
Privind la bălțile obeze,
Dădea din mâini,să se salveze,
Un anonim ghinionist
Cu poezia,rondelist,
(Iubit de două-trei coafeze
Pe când era laminorist,
Din fire fiind egocentrist),
Venea pe bălțile obeze,
Voind și el să acosteze
În portul cu orașul trist
Cu-o bancă gri fără speteze.

Ploua peste orașul trist.


George Nica