am Doamne o vină sunt prea credulă
îmi par reale iluzii și fantezii
aud secundele cântând în pendulă
învelindu-mi sufletul cu poezii.

din piatră dura storc optimism
sarabanda de emoții mă amețește
în gândul meu totul e romantism
plămada cerului care se împlinește.

mă pierd în magia unui magician
să uit că pandemia distruge vise
recompun proiecte ca un tehnician
ochii mi-i simt două sfere deschise.

în pragul senectuții cerul îmi dă putere
tu alină-mi sufletul cu dulce mângâiere.