Obișnuit cu mirările gândului
Îmi perfecționez tainele inimii
Într-o analogie oarecum inversă
A misterelor ce mă conjugă

Mă împrăștii în cinci direcții
ca să mă strâng apoi
într-un singur punct imuabil
de unde să mă pot expanda iar

Arăt lumii exterioare frânturi
dintr-un mine zilnic,
Pentru a ascunde întregită
lumea mea interioară

Tainele îmi vor fi astfel revelate
și vizibile tuturor
în momentul în care
căderile mele repetate
se vor înalța brusc
după o spovadă grabnică

Fulgurațiile mele devin de acum
o continuă lumină spre cer.