pe masă
pâinea ruptă susținută de firimituri se întărește
așa ceva nu o să vezi niciodată la televizor

picură apă și la tine și la vecini
o pădure de chiuvete nereparate te înconjoară
auzul sensibil de bebeluÈ™
se trezește la orice rotire în somn a realității

luminile străzii stropesc camera
se preling forme geometrice
mângâieri de care - de ce să nu fim sinceri -
îți e dor

clipești atunci când năpădesc amintirile
apa se evaporă din pahar
oasele carnea iau foc peste zi asta se va traduce
în ochii jumătate albi jumătate roșii

în orice mort bate o inimă
vântul cu umărul lui de noapte
lovește geamul
toate lucrurile se reașază
se aud clar firimiturile cum mișcă pâinea