Motto: „Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînțelegerile?
Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină?
Ai cui sunt ochii roșii?” Prov. 23:29

Mi s-a-nroșit privirea de dorul de mai bine -
Mai bine pentru pântec, odihnă și prestanță -
Am invitat minciuna să facem alianță
Am strâns huzurul lumii și m-am lăsat de Tine.

Azi, gardul nepăsării mă ține la distanță
Un picur mic de râvnă mai zgândărește-n mine,
Descoperit și singur, m-acopăr de rușine,
Ca fructul fără sâmburi și fără de substanță,

Ți-aș fi uitat iubirea în colțul resemnării,
Lovit de vinul acru, ce-l beau religioșii
Rupând cu mâini murdare azima îndurării.

Dar am citit că-n noapte mai pot cânta cocoșii
Și-aștept sub geana lunii, ca semn al rechemării,
Să cadă-mpătimirea din ochii mei cei roșii.