Visez un tigru. Proslăvește umbra
Biblioteca vastă, laborioasă,
Și rafturile parcă estompează;
Puternic, inocent, însângerat
Și nou, el selva va străbate lin
Și viitorul, urma-n mal mâlos
Lăsând de râu cu nume neștiut
(ÃŽn lumea lui nu-s nume, nici trecut,
Nici viitor, o clipă numai certă),
Și va-nghiți barbarele distanțe
Și adulmeca-va-n labirint stufos,
Dintre arome, aroma aurorei
Și-aroma de vânat plăcută foarte.
Printre zăbrele: trestii lungi de bambus,
Dungi descifrez de tigru și presimt,
Sub pielea lui vibrând lucioasă, mușchii.
În van în calea mea se-aștern boltite
Și necuprinse mări, deșerturi vaste:
Din casa aceasta din îndepărtat
OraÈ™ american din Sud, visez
Și te urmez, o, tigru de pe Gange.
Când înserarea-n suflet îmi pătrunde,
La tigrul vocativ din versu-mi cuget.
E-un tigru de simboluri și de umbre,
Înșiruire de figuri de stil
Și de-amintiri din enciclopedie,
Nu tigrul implacabil, giuvaier
Funest, sub soare ori lună schimbătoare,
Care-n Sumatra ori Bengal repetă
Ritualul de iubire și de moarte.
Opus-am ăstui tigru de simboluri
Pe cel adevărat, cu sânge cald,
Ce hăcuiește-a bivolilor turmă
Și azi, în august 3, leat 59,
Pe pajiște-și întinde umbra-nceată,
Dar însuși faptul de-a-l numi acuma
Și de-a-i închipui ambianța-nseamnă
Pe tigru să-l prefaci într-o ficțiune
De artă, nu ființă vie a Terrei.

Al treilea tigru căuta-vom, care
Va fi la fel cu ceilalți, altă formă
De vis, sistem de omenești cuvinte,
Nu vertebratul tigru, acela care
Prin selvă, depășind mitologia,
Pășește lin. Și totuși – știu prea bine –
Ceva-mi impune această aventură
Nedefinită, veche și smintită,
Și-n ceasul înserării caut tigrul
Cellalt, ce-n versul meu nu-și află locul.




traducere - Andrei Ionescu