Din generație în generație fetele trec râul
cu fustele ghemotoc la piept ca un al treilea sân
țăndări se face lumina și zuruie
frunzele-n apă ale pădurii
prin care fiecare pasăre e-un oaspete orb
un clopot baroc
un mag un strugure un ibis un gong
mut

și iată acel timp
cu botul de zăpadă
și iată acea piatră
cu seism de stele și rugăciune

cei ce aleg o asemenea tăcere sunt în fiecare lemn genunchii

trenul tăia liniștea ca un fierăstrău
un copil strângea paradoxe în șapcă
pulpele fetelor farmecă apa diafană, sădind

pe cer un al treilea sân