Bebelușii și copiii cresc
Se joacă, acumulează,
Îmbătrânesc.
Bătrânii mor,
Unii chiar demn. Ori
Se transformă în țărână
De timpuriu.
Amintiri,
Gene fără nume,
Fără număr.
Combinații de atomi
Ce niciodată poate
Nu vor mai reveni
La forma omenească.
Mereu în schimbare
Viața în mișcare.
Și eu, între bebeluși
Contemplând infinitul
Și sfârșitul
Viața lor fără mine.
O amintire doar
În ei să sădesc.
Știu că nu mai cresc.
Că îmbătrânesc.
Că și ele vor fi ca mine.
Țărâna mă așteaptă
La câteva duzini de zile
Perfecte
Ca ochii lor albaștri
Și căprui
Fiecare un univers
ÃŽn sine.