dorul mă ține într-o vârtelniță
mă macină încet precum moara grâul
dacă l-aș închide într-o temniță
și deznădejdii i-aș pune frâul.

dorul mă doare ca o rana deschisă
și nu e loc ca să mai scap de el
doar iubirea este realitate conchisă
îmi animă inima ca un sfredel.

iubitul meu la Dumnezeu plecat
măcar în vis să mă mai ții în brațe
fără tine sufletul îmi este complicat
cu dorul care are chipul unei paiațe.

vorbește-mi iubite mi-e dor de glasul blând
spune-mi cumva că ne vom revedea curând.