se surpă în alb culori timorate
și frunzele se revoltă pe ramuri
se-ascunde umbra în mări fără valuri
și zilele-s de compas desenate

tot scade și crește luna pe lacuri
și ieri mușcă din azi mâine-i departe
zoresc ursitori pe căi neumblate
s-așeze pe frunte coroane de lauri

pășim spre ținta fără zăbavă
pe sfera cu drumuri ce nu se sfârșesc
turnir de fluturi pe foi de agavă

frenetice raze de vară stârnnesc
e vremea de-atâta rotire bolnavă
că mugurii din tei de teci nu mai cresc