în saloanele spitalului proaspăt văruit
bolnavii capitalizează emoții,
plănuiesc desfundări cu șampanie,
doctorii devin donatori de organe
timpul lor se măsoară în vieți salvate,
de la crematorii
fug șobolanii ce pot să aducă mirosul asfințitului
se strâng în piețe și cântă într-o limbă străină
ca și când noi am dormi,
diminețile ne găsesc pregătiți să
luptăm cu iluziile,
să nu idolatrizăm chipuri de ceară,
strada dezbate în statistici demonizate
vești de pe frontul de acum,
calcă și strigă rup file din cărți pentru lozinci,
într-un târziu la autopsii se descoperă
inimile arse ale îndrăgostiților
ce au locuit în mansarde fierbinți
vegheate de lună.