Înaintea Timpului, de-ar fi fost să respir,
AÈ™ fi umplut neantul imens,
Cu gândul meu tot mai dens,
De prefaceri, de-nălțări și iubiri.

De-ar fi fost să împlinesc un alt gând,
Aș fi urcat acest pământ,
Din al său obișnuit mers,
La rangul de stea, din Univers.

De-ar fi fost să exist într-un areal,
Undeva în infinitul astral,
Aș fi ales să fiu în acel spațiu curbat,
În care Timpul să-mi rămână nemișcat.