într-o seară, Malot se plângea de lipsă de inspirație
și-atunci trezit ca după un duș rece i-am spus:
singur ai venit pe lume și singur o să pleci din ea
s-a uitat lung la mine,
a plătit absintul
și a plecat.
să scrie noul său roman
am strigat după el, sperând că mă mai aude:
poți să mă ignori i-am spus
dar asta nu înseamnă că nu exist
și eu tot singur am venit pe lume și ca și tine
tot singur voi pleca
iar dacă umbra pașilor mei
se va risipi printre cuvinte ciobite și idei copilărești
nimic nu va mai fi ca înainte