prindeam cireșele la urechi să ne spunem secretele,
cireșele roșii aveau vorba caldă,
cireșele albe îmi înghețau urechile,
cele necoapte erau mute

doi copaci alăturați erau doi iubiți care se vedeau dar nu se puteau atinge,
înfășuram câte-o bluză în jurul fiecărui trunchi, apoi legam mânecile între ei,
săream dintr-un copac în altul, credeam că-i fac să se împace,
niciodată nu atingeam creanga din vârf pentru că era regina,
mă dureau mâinile când vedeam un copac scrijelit: ion + ioana

cărțile aveau ochi și urechi,
să nu le doară spatele când citeam țineam cartea pe masă,
când două pagini se lipeau una de alta era semn de protest:
-nu citești până nu-ți speli mâinile de dulceață

nu puteam străpunge coaja unui fruct să nu-i curgă sângele

mă întristam când șosetele își pierdeau perechea
pe cele desperecheate le împerecheam cu șosete de alte culori, le făceam și nuntă

nasturii care cădeau îi lăsam să plece,
îmi dădeam seama că vor să-și schimbe soarta,
așa începea schimbul de nasturi între copiii din mahala sau cum ziceam
așa începeau călătoriile, să vadă lumea