am un ochi în ochi,
necăjit de ploaie se retrage în propria privire
îl privesc cu ochiul în lacrimi, este ochi de muiere ce râde,
zâmbetul de pe chipul ochiului ei mai încearcă o dată
mi se înfige în ochi şi-mi priveşte lăuntrul,
tresare,
găsind temniţa zâmbetului meu

ţin multe temniţe în mine
practic fiecare organ de iubire are temniţa lui
lacătele sunt pe dinafară
descuie-le şi lasă-mă să te privesc