E frig pe gând în porţelan de frică
ÃŽn vatra toamnei spaima mult se coace
Copiii plâng în locuri fără pace
Prunciei joc în flăcări li se strică.

La luptă-i om, femeia-n urma-i tace...
- Pe unde pleacă tata drag, mămică? -
Cortina-n teatrul morţii se ridică
Şi plozii n-au păpuşi să-nfigă ace.

Doar lângă Domn micuţii ţes o vrajă
Pe scena fecioriei lor actori,
În nimicire groaza se degajă.

Tu, scribule, cuvântul să-ţi măsori
Intrând în miez a nu ieşi din coajă
Război ducând cu tine către zori.