Mânjind morminte rod de ploaie cade
Să îl culeagă talpa ta ferice
Femeie-n cruce calea fără bice
Ce-mi răstigneşti privirea cu ocheade.

Şi ceasuri trec doar apă cât ai zice
Åži timpul creÅŸte, lacrima nu scade
Pe ochi de cer aud venind armade
Să-mi lupte-albastru-n foilor burice.

Mai scriu, să nu mă vaite plânsu,-amică
E jalea de pe-afară îndestul
Şi toamna asta-n zodii rele pică.

La masa mea pe Dumnezeu adu-l
Când şi-n sicrie-s gemete de frică
Iar pe pământ potop e-n iad fudul.